1920 – 1947
MITUL CONTELUI DRACULA
Dracula, personajul din romanul cu același titlu scris la sfârșitul secolului al XIX-lea de irlandezul Bram Stoker, este un conte transilvănean, proprietarul unui castel ridicat undeva pe vârful unei stânci înalte, de unde veghează asupra văii râului care șerpuiește prin Principatul Transilvaniei.
El este adesea confundat cu Vlad Țepeș, prințul valah, stăpânul castelului, aflat astăzi în ruine, din Principatul Valahiei. Deoarece Castelul Bran este singurul din Transilvania care corespunde descrierii lui Bram Stoker, întreaga lume îl numește „Castelul lui Dracula”. În capitolul 2 al romanului „Dracula”, pe 5 mai, autorul descrie castelul contelui ca fiind situat la marginea unui abis teribil, brăzdat din când în când de crăpături adânci – o prăpastie străbătută de fire de argint, de râuri care traversează pădurile prin chei adânci.
BRAM STOKER
Bram Stoker nu a vizitat niciodată România. Pentru a descrie castelul imaginar al lui Dracula, el s-a bazat pe o reprezentare a Castelului Bran disponibilă în Anglia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Într-adevăr, castelul, așa cum apare în gravura tipărită în prima ediție a romanului „Dracula”, prezintă o asemănare izbitoare cu Castelul Bran și numai cu acesta. De fapt, se presupune că, pentru a descrie castelul fictiv al lui Dracula, Stoker a folosit ilustrația Castelului Bran din lucrarea lui Charles Boner „Transylvania: Its Product and Its People” (Londra; Longmans, XNUMX).
Dracula – așa cum este perceput astăzi – este un personaj fictiv. Numele său provine de la porecla dată lui Vlad Țepeș, domnitor al Valahiei între anii 1456-1462 și în 1467, pe care istoricii vremii îl descriu, din motive politice, ca pe un despot nemilos și sângeros.
Personajul Contele Dracula apare pentru prima dată în romanul „Dracula”, scris de scriitorul irlandez Bram Stoker și publicat în 1897 în Anglia. Inițial, numele Dracula nu era deloc înfricoșător. Acesta provine de la denumirea unui ordin cruciat, Ordinul Dragonului, cu care erau asociați atât Vlad Țepeș, cât și tatăl său, Vlad Dracul (membru al acestui ordin). Restul mitului lui Dracula se datorează influenței legendelor transilvănene și credințelor populare despre fantome și vampiri.
Contele Dracula al lui Stoker este un vampir vechi de secole, un nobil transilvănean care pretinde că este un descendent secuiesc al lui Attila Hunul. El locuiește în ruinele unui castel undeva în Munții Carpați. Discuțiile cu personajul Jonathan Harker îi oferă contelui Dracula ocazia de a se arăta deosebit de mândru de cultura sa nobilă și de predilecția sa pentru trecut. Se pare că Dracula a studiat magia neagră la Academia Scholomance din Munții Carpați, nu departe de orașul Sibiu (cunoscut mai târziu sub numele de Hermannstadt).
Stoker a evitat cu grijă să creeze o legătură istorică reală între personajul său, Contele Dracula, și personalitatea istorică a lui Vlad Țepeș. Deși personajul lui Stoker, Van Helsing, ia în considerare posibilitatea ca Contele Dracula să fie același cu Voievodul Dracula, Dracula, Contele de Transilvania, nu este cu siguranță Prințul Vlad Țepeș al Valahiei, Stoker însuși fiind reticent în a-și asocia eroul cu o figură istorică reală.
Personajul Dracula își are originea în aceste mituri
În satele din împrejurimile Branului, dar și dincolo de acestea, exista credința în existența spiritelor malefice, numite fantome sau stereogoi (o variantă a cuvântului strigoi). Termenul se referă la persoane care păreau vii, strigoii, cei care duceau o viață normală în timpul zilei. Odată cu venirea nopții, în timp ce dormeau, spiritul le părăsea trupurile pentru a bântui – de la miezul nopții până la primul cântec al cocoșului – somnul sătenilor, secătuindu-i de puteri.
„Strigoii (strigoii, vampirii) suferă de blestemul nemuririi”, scrie Stoker, „ei străbat timpul, înmulțind numărul victimelor și răspândind răul în întreaga lume”. Personajul Dracula ia naștere din aceste mituri.
Personalitatea istorică Vlad Țepeș
Personalitatea istorică Vlad Țepeș, domnitorul Valahiei, are într-adevăr o legătură cu Castelul Bran.
A condus mai multe campanii menite să-i pedepsească pe negustorii germani din Brașov, care refuzau să-i asculte ordinele și să plătească tronului impozitele rezultate din comerț.
Drumul spre Valahia trecea prin Bran, trecătoarea cea mai apropiată de Brașov, care, la rândul său, asigura legătura cu Târgoviște, reședința lui Vlad Țepeș.
Biroul vamal unde se percepeau taxele de trecere pe acest drum era situat, la fel ca și astăzi, la poalele Castelului Bran, în partea sa vestică.
Relațiile dintre Vlad Țepeș și nobilimea din Brașov
Relațiile dintre Vlad Țepeș și nobilimea din Brașov, ai cărei reprezentanți îi erau ostili, nu erau, așadar, tocmai cordiale. Nu se știe dacă Vlad Țepeș a cucerit sau nu Castelul Bran.
Nu există documente scrise care să ateste acest lucru. Arhivele referitoare la Castelul Bran sunt, în general, de natură administrativă și se referă la veniturile și cheltuielile domeniului Fortificației (Castelului) Bran, mai puțin la chestiuni politice și militare.
Toamna anului 1462
Se pare însă că, în toamna anului 1462, nu departe de cetatea Podul Dâmboviței, situată și ea în apropierea localității Rucăr, Vlad Țepeș a fost luat prizonier de către regele Ungariei, Matia Corvin, și ținut închis timp de două luni la Castelul Bran, fapt atestat recent în volumul lui Gheorghe Lazea Postelnicu, „Vlad Țepeș – Dracula”, publicat în 2002 de editura Mirador din Arad. De la Bran, Vlad Țepeș a fost dus și închis în Cetatea Visegrád.
Îi încurajăm pe vizitatorii Castelului Bran să facă distincția între realitatea istorică a localității Bran și personajul fictiv al contelui Dracula. Dracula, din romanul „Dracula” al lui Bram Stoker, a fost și rămâne un personaj imaginar.