Cum a început totul?
ISTORIE 1211-2009
Orice episod istoric este determinat de două elemente esențiale: timpul și spațiul, factori constanți care îi definesc locul în evoluția unei comunități umane.
Terenul situat între Bucegi și Piatra Craiului a fost scena unei serii de evenimente importante, de la preistorie până în prezent, având ca punct de referință un important nod geografic și istoric: Trecătoarea Bran.
După 1918
Castelul Bran: Istorie și legende
După 1918, Transilvania a devenit parte a Marii Românii. La 1 decembrie 1920, locuitorii orașului Brașov, printr-o decizie unanimă a Consiliului Local, condus de primarul Karl Schnell, au oferit Castelul Bran reginei Maria a României, descrisă ca „o mare regină, care împrăștia binecuvântarea sa oriunde mergea și cucerea astfel, cu un elan irezistibil, inimile tuturor locuitorilor țării”.
Castelul a devenit reședința preferată a Reginei Maria, care l-a restaurat și l-a reamenajat pentru a fi folosit de membrii familiei regale.
1920 – 1947
REȘEDINȚA REGALĂ
Ordinul Cavalerilor Teutoni
Cavalerii Teutoni, „Ordo domus Sanctae Mariae Theutonicorum Hierosolimitanorum”, un ordin religios catolic fondat de cruciații germani în Palestina, la sfârșitul secolului al XII-lea, primesc de la regele Andrei al II-lea al Ungariei Ținutul Bârsa (Terra Borza sau Burzenland – un district numit după tribul cuman al burcilor)
Așezarea teutonilor în regiune
Un district care poartă numele tribului cuman al burcilor.) Darul are ca scop stabilirea teutonilor în regiune și apărarea frontierei de sud-est a Transilvaniei împotriva cumanilor și pechenegilor.
Teutonii construiesc o fortăreață la Bran
Teutonii au construit o fortăreață la Bran (denumirea slavonă a cuvântului „poartă”); în 1226 au fost alungați din regiune.
Anul 1377
Ludovic cel Mare, Ludovic I de Anjou
La 19 noiembrie, cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou – a emis un act prin care le acorda locuitorilor din Brașov (Kronstadt – Orașul Coroanei) privilegiul de a construi un castel.
Acest document îi îndeamnă pe saxoni (Sachsen – o populație de origine germană care a venit în Transilvania în secolul al XII-lea) din întreaga regiune a Brașovului să participe la construirea Castelului Bran, denumit inițial Dietrichstein sau Törzburg în germană, Törcsvár în maghiară și Turciu în română.
Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou Perioada domniei: 17 noiembrie 1370 – 10 septembrie 1382
1388
Construcția castelului a fost finalizată
Este anul în care se finalizează construcția castelului. Acesta este ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura și Dealul Cetăţii și oferă o priveliște excepțională asupra dealurilor învecinate, a Văii Moeciu și a Țării Bârsei.
Castelul îndeplinește atât rolul de punct vamal – reține 3% din valoarea mărfurilor care intră și ies din Transilvania –, cât și cel de fortăreață la granița de est a Transilvaniei, menită să încerce să oprească expansiunea Imperiului Otoman. Este locuit de soldați, mercenari de profesie. Cronicarul Ioan de Tîrnava menționează, de asemenea, „tâlharii englezi și balistele” din secolul al XNUMX-lea. Stăpânul castelului de la Bran este ales de rege, de obicei dintre sași.
În istoria Transilvaniei, rolul său va deveni din ce în ce mai important, astfel încât, la sfârșitul secolului al XV-lea, comandantul castelului va deține și titlul de vice-voievod al Transilvaniei.
1407
Sigismund de Luxemburg
Sigismund de Luxemburg a acordat castelul ca fief (proprietate oferită în schimbul loialității) aliatului său, domnitorul Valahiei, Mircea cel Bătrân, pentru ca acesta să se poată retrage acolo în cazul unui atac turcesc. În 1419, după moartea voievodului, instabilitatea politică din Valahia l-a determinat pe Sigismund să preia castelul și să-l încredințeze prinților din Transilvania.
1441
Iancu de Hunedoara
Turcii lansează o incursiune în Transilvania, dar Iancu de Hunedoara îi înfrânge la Bran.
Turcii lansează o incursiune în Transilvania, dar Ioan Hunyadi îi înfrânge la Bran. Ioan, prințul Transilvaniei, are nevoie de sprijinul sașilor de la graniță și consolidează privilegiile acordate locuitorilor din Brașov de către Mircea cel Bătrân și Sigismund.
DESCOPERIȚI MAGIA ACESTUI LOC MINUNAT
Vă invităm să descoperiți istoria, mitul, misterul și magia acestui loc minunat.
Sperăm că veți păstra mereu în suflet spiritul care ne face să iubim Castelul Bran.
ANUL 1459
Vlad Țepeș
Vlad Țepeș, însărcinat de către prinții transilvăneni cu organizarea rezistenței împotriva otomanilor la graniță, a fost aliat cu Bran și Brașov în timpul primei sale domnii (1448) și în perioada care a precedat a doua sa domnie.
Cu toate acestea, la începutul anului 1459, în timpul celui de-al doilea mandat al său (1456–1462), armata sa a trecut prin Bran și a atacat Brașovul pentru a rezolva un conflict între domnitorul Valahiei și sașii, care cereau taxe vamale din ce în ce mai mari și îl susțineau pe adversarul său la tron.
Vlad Țepeș incendiază suburbiile orașului și ucide sute de saxoni, determinând comunitatea saxonă să se răzbune și făcându-l să fie descris în cronicile ulterioare ca un tiran extrem de sângeros.
ANUL 1498
Vladislav al II-lea Jagiello, rege al Ungariei
La 1 ianuarie, saxonii din Brașov au plătit 1000 de florini și au cumpărat dreptul de a folosi castelul timp de 10 ani de la Vladislav al II-lea Jagello, regele Ungariei, a cărui trezorerie fusese golită de războaie.
Locuitorii din Brașov preiau, de asemenea, veniturile substanțiale provenite din taxele vamale ale castelului.
25 aprilie 1651
Prințul George Rákóczi
La 25 aprilie 1651, după ce prelungiseră deja de mai multe ori contractele de folosință a Castelului Bran cu prinții Transilvaniei (chiar și după cucerirea Regatului Ungar de către otomani în 1541), locuitorii orașului Brașov au reușit să încheie un act de vânzare-cumpărare a castelului cu prințul Gheorghe Rákóczi al II-lea.
Anul 1691– Deși Transilvania a devenit parte a Imperiului Habsburgic încă din 1687, Diploma Leopoldină reconfirmă privilegiile acordate Transilvaniei de către prinți, inclusiv vânzarea castelului din 1651.
ANUL 1723
Renovarea turnului nordic al castelului a fost finalizată.
Renovarea turnului nordic al castelului a fost finalizată, după cum se menționează într-o inscripție.
De-a lungul timpului, clădirea a suferit numeroase avarii, adesea cauzate de asedii, dar și de neglijență sau de fenomene naturale. Astfel, istoria consemnează o explozie a magaziei de pulbere în 1593, iar în 1617 o furtună puternică, care a distrus acoperișurile.
Lucrări de reconstrucție au fost efectuate și în timpul domniei lui Gabriel Bethlen (1613 – 1629), când au fost reconstruite turnul porții, turnul rotund și donjonul.
1497–1521
Autoritățile imperiale acceptă, la insistența locuitorilor din Brașov
Anul 1836 – După ce granița dintre Transilvania și Țara Românească se mută în zona montană, la Pajura, Castelul Bran își pierde importanța militară și comercială. Bran încetează să mai fie un punct de frontieră și vamal al Imperiului Austro-Ungar, însă cetatea continuă să îndeplinească o funcție administrativă.
Anul 1886 – La insistența locuitorilor din Brașov, autoritățile imperiale au acceptat să repare, între anii 1883 și 1886, pagubele suferite de castel în timpul revoluției din 1848 și al războiului ruso-turc din 1877, și au întreprins lucrări ample de restaurare.
1888–1920
Administrația din Brașov cedează castelul către districtul forestier regional
Anul 1888 – Administrația din Brașov cedează castelul districtului forestier regional. Timp de 30 de ani, prestigiul castelului scade. Până în 1918, acesta este locuit de șefi de pădure, pădurari și inspectori forestieri din Brașov.
1920 – În 1918, Transilvania fusese integrată în România Mare. La 1 decembrie 1920, cetățenii din Brașov au oferit castelul, în urma unei decizii unanime a consiliului local condus de primarul Karl Schnell, reginei Maria a României, descrisă în document ca o „mare regină, care (…) răspândește binecuvântare oriunde pășește, cucerind astfel cu o forță irezistibilă inimile populației întregii țări”.
Castelul devine reședința preferată a reginei Maria; ea îl va restaura și îl va mobila astfel încât să poată fi folosit ca reședință a familiei regale.
1932
Din 1920 și până în acest an, castelul a fost transformat într-o reședință regală de vară.
Din 1920 și până în acest an, castelul a fost transformat într-o reședință regală de vară. Lucrările au fost coordonate de arhitectul ceh Karel Liman, același care a proiectat castelele Peleș și Pelișor.
Fântâna castelului, adâncă de 57 de metri, nu asigură suficientă apă, așa că aceasta este obținută prin pompare din izvoarele naturale situate de-a lungul văii. În 1932, pe pârâul Turcu a fost construită o centrală hidroelectrică, care asigură iluminatul castelului. La aceasta sunt racordate și localitățile Bran, Șimon și Moeciu.
Locuitorii recunoscători îi mulțumesc reginei Maria, la care se referă astfel: „Comune sărace, pur românești, care în viitorul apropiat nu ar fi putut beneficia de acest avantaj.”
Terenul din jurul castelului este transformat într-un parc în stil englezesc, cu două iazuri și o ceainărie. Pentru a-i facilita reginei, care suferea de artrită, deplasarea între castel și parc, se instalează un lift. Se construiesc și alte clădiri, precum o casă de oaspeți, o biserică din lemn, locuințe pentru personal, grajduri și garaje.
PERIOADA 1940 - 1944
Inima reginei Maria este adusă din capela Stella Maris
Anul 1940– După Dictatul de la Viena și pierderea de către România a teritoriilor din sudul Dunării, inima reginei Maria este adusă de la capela „Stella Maris” a Castelului Balchik, situată pe litoralul Mării Negre, la Bran. Sarcofagul care conține inima reginei este depus în cripta unei capele săpate în stâncă, dincolo de valea castelului. De la moartea reginei, inima ei a fost păstrată într-un coșciug de argint, care la rândul său se află într-un coșciug împodobit cu pietre prețioase, înfășurat în steagurile României și ale Angliei, țara sa natală, și așezat într-un sarcofag de marmură.
Anul 1944– Prințesa Ileana construiește un spital la Bran, pe care îl numește „Inima Reginei”. Acesta este destinat îngrijirii soldaților răniți din Brașov. Spitalul Crucii Roșii de aici fusese bombardat de avioanele americane. După 1945, spitalul continuă să trateze persoanele rănite și mutilate în timpul războiului, precum și populația din regiune. Prințesa Ileana însăși, în calitate de asistentă medicală, îngrijește pacienții. Ea continuă această activitate, cu mare efort, până în ianuarie 1948.
1948
Guvernul comunist proaspăt instalat o obligă pe prințesa Ileana să părăsească țara împreună cu familia sa.
Anul 1948– Guvernul comunist proaspăt instalat o obligă pe prințesa Ileana să părăsească țara împreună cu familia sa. După ce au trecut prin Elveția și Argentina, ea și cei șase copii ai săi – Ștefan (n. 1932), Maria-Ileana (n. 1933), Alexandra (n. 1935), Dominic (n. 1937), Maria-Magdalena (n. 1939) și Elisabeta (n. 1942) – se vor muta în 1950 în Statele Unite.
În același timp, soțul ei, arhiducele Anton, se întoarce în Austria ocupată pentru a recupera ce poate din proprietățile sale afectate de război. În America, prințesa Ileana asigură întreținerea familiei și le asigură copiilor educația grație prelegerilor pe care le ține pe teme legate de viața ei, de România și de comunism.
1956
Autoritățile comuniste transformă Castelul Bran într-un muzeu cu trei secții
Anul 1956– Autoritățile comuniste au transformat Castelul Bran într-un muzeu cu trei secții: castelul în sine, împreună cu obiecte din patrimoniul familiei regale, obiceiurile medievale și secția de etnografie, care cuprinde casele tradiționale din parcul de lângă castel.
1990
Prințesa Ileana, care în 1961 s-a dedicat vieții monahale și a devenit Maica Alexandra
În septembrie, prințesa Ileana, care în 1961 s-a dedicat vieții monahale și a devenit Maica Alexandra, a vizitat Castelul Bran. Aici a observat starea de degradare a clădirilor și dispariția unor construcții din perioada interbelică.
A murit la scurt timp după aceea, pe 21 ianuarie 1991, și este înmormântată în Mănăstirea Ortodoxă a Schimbării la Față, pe care o fondase și al cărei stareță fusese, în orașul american Ellwood. Mormântul ei conține, de asemenea, o cutiuță cu pământ luat în timpul exilului său de la poalele Castelului Bran.
1993–2006
Lucrările de restaurare a castelului, care au început, au fost finalizate.
Anul 1993 – Lucrările de restaurare a castelului, începute în 1987, sunt finalizate. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic.
Anul 2006 – Pe 18 mai, după o perioadă de proceduri judiciare, castelul a fost restituit în mod legal moștenitorilor prințesei Ileana a României și arhiducelui Anton al Austriei. Cu toate acestea, statul român, prin intermediul Ministerului Culturii, îl va administra în regim tranzitoriu pe parcursul următorilor trei ani.
Moștenitori legali
La 1 iunie, castelul a revenit în întregime în posesia moștenitorilor de drept, arhiducele Dominic, arhiducesa Maria Magdalena și arhiducesa Elisabeth.
