Regina Marie
Cu mult înainte ca Bran să devină cunoscut în străinătate drept „Castelul lui Dracula”, acesta era pur și simplu castelul reginei Maria. Nepoată a reginei Victoria și soție a regelui Ferdinand I, Marie a primit castelul Bran în dar de la cetățenii orașului Brașov în 1920, în semn de recunoștință pentru susținerea neobosită a cauzei României în timpul Primului Război Mondial. Ea își petrecuse anii războiului lucrând alături de soldații răniți și desfășurând campanii la nivel internațional în favoarea țării sale adoptive, jucând ulterior un rol personal în obținerea recunoașterii României Mari la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Presa vremii i-a dat porecla de „regina-soldat”.
La Bran, Maria a găsit un proiect pe măsura temperamentului ei neliniștit și artistic. Castelul ajunsese într-o stare avansată de degradare după ce, timp de secole, fusese folosit ca punct vamal și garnizoană de frontieră, camerele sale înguste fiind mai potrivite pentru soldați decât pentru membrii familiei regale. Marie a coordonat o restaurare minuțioasă, adăugând o scară în spirală care leagă etajele superioare, procurând mobilier sculptat manual de la meșteri saxoni și români locali și umplând camerele cu vitralii, ceramică și țesături adunate în călătoriile sale. În loc să impună un stil străin, ea a valorificat caracterul montan al clădirii — rezultatul seamănă mai mult cu un refugiu de basm decât cu un palat.
Ea a folosit Branul mai degrabă ca pe o adevărată locuință decât ca pe o reședință de ceremonie, găzduind membri ai familiei, artiști și demnitari în vizită, și se pare că îl considera unul dintre puținele locuri în care se putea odihni cu adevărat. Fiica ei, prințesa Ileana, a moștenit castelul după moartea Mariei, în 1938, și a continuat să îl trateze ca pe o locuință de familie până la exilul postbelic al familiei regale române.
Merită menționat faptul că Maria însăși nu avea nicio legătură documentată cu legenda lui Dracula — această asociere a apărut abia câteva decenii mai târziu, fiind legată mai degrabă de posibilele legături istorice ale lui Vlad Țepeș cu regiunea respectivă decât de vreo faptă a ei. Adevărata ei moștenire la Bran este de natură arhitecturală și personală: o regină care a transformat un avanpost militar într-un loc în care își dorea cu adevărat să trăiască.